„Unirea Principatelor Române a reprezentat un pas important în istoria modernă a României, deoarece a dus la crearea unei singure țări cu o singură guvernare.
Până la unire, Moldova și Țara Românească erau două principate separate, cu guverne și instituții distincte, dar cu aceeași limbă și cultură. Unirea a fost susținută de intelectualii și elitele politice ale celor două principate, care au văzut în ea o oportunitate de a spori puterea și stabilitatea țării.
Cuza a fost ales domnitor al Principatelor Unite în ianuarie 1859 și a început imediat să pună în aplicare reforme radicale, cum ar fi reforma agrară și reforma administrativă, care au avut drept scop îmbunătățirea vieții țăranilor și a clasei mijlocii.
Aceste reforme au creat însă opoziție puternică din partea marilor proprietari teritoriali și a conservatorilor. În 1866, când opoziția a devenit prea puternică, autoritățile austro-ungare au intervenit și au instaurat o guvernare conservatoare, anulând unirea.
Cuza a fost înlăturat din funcție și trimis în exil, iar Principatele au fost separate din nou. Unirea Principatelor Române a rămas însă o etapă importantă în istoria țării, deoarece a marcat începutul procesului de naționalizare și a creat baza pentru unificarea ulterioară a României.
Acest proces s-a finalizat în 1881, când Principatele au fost unite din nou sub guvernarea regelui Carol I, de această dată cu recunoasterea internaționala devenind România modernă.” , a transmis Instituția Prefectului Ilfov.
