În fiecare an, pe 𝟮𝟰 𝗳𝗲𝗯𝗿𝘂𝗮𝗿𝗶𝗲, sărbătorim 𝗗𝗿𝗮𝗴𝗼𝗯𝗲𝘁𝗲𝗹𝗲, o zi în care iubirea, natura și tradițiile românești se împletesc într-o poveste fermecătoare.
Este momentul în care păsările își găsesc perechea, tinerii își declară sentimentele, iar primăvara își face simțită prezența.
Dragobetele, cunoscut în popor ca „zânul dragostei” sau „Dragobetele sărută fetele”, este o moștenire din vremuri străvechi, când daco-romanii celebrau începutul primăverii și renașterea naturii.
Personaj mitologic, Dragobete este descris ca un flăcău chipeș, năvalnic și iubăreț, fiul Babei Dochia, protector al iubirii și simbol al bunei dispoziții.
𝗧𝗿𝗮𝗱𝗶𝘁̦𝗶𝗶 𝘀̦𝗶 𝘀𝘂𝗽𝗲𝗿𝘀𝘁𝗶𝘁̦𝗶𝗶 𝗱𝗲 𝗗𝗿𝗮𝗴𝗼𝗯𝗲𝘁𝗲
În trecut, tinerii se întâlneau dimineața, purtând haine curate, de sărbătoare și porneau în grupuri către pădure. Fetele adunau primele flori ale primăverii – ghiocei și viorele – în timp ce băieții aprindeau focuri și glumeau pe seama iubirilor ascunse.
Se credea că cine se sărută în această zi va avea parte de dragoste tot anul.
Tot acum, fetele adunau „apa zânelor”, din zăpada netopită, folosind-o mai târziu pentru a-și păstra frumusețea și farmecul.
Obiceiul de a nu lucra în această zi era, de asemenea, respectat cu sfințenie. Se spunea că cel care îndrăznește să muncească va fi „ciripitor” și neliniștit tot anul, asemenea păsărilor neîmperecheate.
Dragobetele rămâne o sărbătoare autentic românească. Este legătura noastră cu rădăcinile, cu poveștile bunicilor, cu acele hore ale tinerilor pe dealuri și cu credința că iubirea înflorește odată cu primăvara.
Locație foto:Casa Tradițională “Ilie Micu”, Măgurele, Ilfov
Sursa: Consiliul Judetean Ilfov
